Este îngrozitor că atâtea lucruri pentru care sunt recunoscătoare s-au întâmplat, şi tot nu pot să fiu în largul meu. Cred că sunt într-o constantă pierdere pentru că ajung la concluzia că nu vreau nici măcar lucrurile pe care le vreau odată ce le primesc. A fost o perioadă în care credeam că sunt indecisă, dar urmează o perioadă în care o să cred că sunt veşnic nemulţumită. Probabil sunt. Aş da foc la toate lucrurile de care îmi pasă pentru că mi-ar fi frig, şi apoi aş deschide geamul să mă răcoresc înainte ca ele să ajungă cenuşă. Bănuiesc că singurul lucru bun în asta este că ard înainte să îşi piardă strălucirea complet şi primesc o glorificare absolută în cazul în care strâng cenuşa cu grijă şi o păstrez într-un borcan, regretând că de pe urma ei mi-am încălzit nu demult mâinile şi am aprins chibriturile făcând ceva ce credeam că vreau, îngropată în iluzia că fac ceea ce mă face fericită. Probabil că strălucirea unui lucru constă mai mult în nevoia şi frustrarea pe care le stârneşte absenţa sa, decât în cât de bine am lustruit suprafaţa. Lucrurile, în orice caz, arată mai strălucitor când nu mai sunt, iar momentele sună cel mai bine când sunt amintiri şi când sunt recitate pe o notă tristă. Eu ştiu că îmi place nota aia tristă.
ashes plated in gold
10 septembrie 2014
Este îngrozitor că atâtea lucruri pentru care sunt recunoscătoare s-au întâmplat, şi tot nu pot să fiu în largul meu. Cred că sunt într-o constantă pierdere pentru că ajung la concluzia că nu vreau nici măcar lucrurile pe care le vreau odată ce le primesc. A fost o perioadă în care credeam că sunt indecisă, dar urmează o perioadă în care o să cred că sunt veşnic nemulţumită. Probabil sunt. Aş da foc la toate lucrurile de care îmi pasă pentru că mi-ar fi frig, şi apoi aş deschide geamul să mă răcoresc înainte ca ele să ajungă cenuşă. Bănuiesc că singurul lucru bun în asta este că ard înainte să îşi piardă strălucirea complet şi primesc o glorificare absolută în cazul în care strâng cenuşa cu grijă şi o păstrez într-un borcan, regretând că de pe urma ei mi-am încălzit nu demult mâinile şi am aprins chibriturile făcând ceva ce credeam că vreau, îngropată în iluzia că fac ceea ce mă face fericită. Probabil că strălucirea unui lucru constă mai mult în nevoia şi frustrarea pe care le stârneşte absenţa sa, decât în cât de bine am lustruit suprafaţa. Lucrurile, în orice caz, arată mai strălucitor când nu mai sunt, iar momentele sună cel mai bine când sunt amintiri şi când sunt recitate pe o notă tristă. Eu ştiu că îmi place nota aia tristă.
Pot să te transform în poeme dar nu pot să te fac să mă iubeşti
16 ianuarie 2014
Faptul că nu mă iubeşti mă relaxează la modul în care orice dovadă de posibilă afecţiune din partea ta îmi stresează fiecare muşchi şi pare nenaturală. Poate m-am obişnuit cu situaţia prea mult.
sfârşit? început.
30 decembrie 2013
Nu există sfârşit. Sfârşitul în sine este începutul a ceva nou, fie că ţi se termină cerneala din stilou, termini de citit o carte sau eşti concediat. Odată cu sfârşitul, începi un nou lucru; schimbi cerneala, iei altă carte din bibliotecă, te uiţi prin ziare după un nou loc de muncă. Este înfricoşător şi necunoscut, dar din nou, nu este o alegere. Sfârşiturile şi începuturile se întâmplă fie că vrei sau nu. Singurul control pe care îl ai este cum reacţionezi pus faţă în faţă cu ele.
Anul nou? Sunt sigură că este înfricoşător să te gândeşti că nu vei mai scrie 2013 în marginea foii, ca dată, dar trăim un astfel de sfârşit în fiecare zi. Sfârşit este cum nu vom mai scrie nici 7 aprilie, sau 18 octombrie 2013 niciodată, dar faptul că 3 se transformă în 4 pare că aibă un efect mai puternic. Nu ar trebui să ne lăsăm definiţi de timp. Timpul are valoare numai dacă noi îi dăm. De ce să aşteptăm până pe întâi ianuarie să facem o schimbare în viaţa noastră? De ce scriem rezoluţii (?) numai când se apropie data aceasta? În loc să pretindem că vom fi oameni mai buni pe viitor, de ce nu facem asta acum?
Totuşi este o idee frumoasă, chestia asta cu dorinţele de viitor. Motivantă măcar. În 2014 nu devii ca prin minune o persoană diferită, dar autosugestia te face să te schimbi treptat. Este un lucru bun, până la urmă.
Nu pot să mă opresc din a-mi face o listă cu planuri de 2014.
Să fiu sinceră, nu mă pot gândi la altceva pe care vreau să îl dobândesc. Faptul că lista mea s-a înjumătăţit de anul trecut nu rezultă că sunt mai fericită pentru că nu sunt, nu sunt deloc fericită, ci că am înţeles ce este important. Lista mea de rezoluţii pentru 2014 nu va mai conţine băieţi reci cărora nu le pasă, sau haine scumpe. Nu mai am nevoie decât de mine.
Cred că lista cu cărţi pe care vreau să le citesc o să fie mult mai lungă, totuşi.
De asemenea mai am în plan câteva seriale şi filme (o să fie un an ocupat).
Anul nou? Sunt sigură că este înfricoşător să te gândeşti că nu vei mai scrie 2013 în marginea foii, ca dată, dar trăim un astfel de sfârşit în fiecare zi. Sfârşit este cum nu vom mai scrie nici 7 aprilie, sau 18 octombrie 2013 niciodată, dar faptul că 3 se transformă în 4 pare că aibă un efect mai puternic. Nu ar trebui să ne lăsăm definiţi de timp. Timpul are valoare numai dacă noi îi dăm. De ce să aşteptăm până pe întâi ianuarie să facem o schimbare în viaţa noastră? De ce scriem rezoluţii (?) numai când se apropie data aceasta? În loc să pretindem că vom fi oameni mai buni pe viitor, de ce nu facem asta acum?
Totuşi este o idee frumoasă, chestia asta cu dorinţele de viitor. Motivantă măcar. În 2014 nu devii ca prin minune o persoană diferită, dar autosugestia te face să te schimbi treptat. Este un lucru bun, până la urmă.Nu pot să mă opresc din a-mi face o listă cu planuri de 2014.
- Vreau să îmi impun prezenţa, să contez, să-mi fie simţită atât prezenţa, cât şi absenţa.
- Vreau să învăţ în continuare în Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr
- Vreau un scop pentru care să continui să mă dau jos din pat dimineaţa
- Vreau să încetez din a fi dependentă de ceva ce poate pleca atât de uşor încât să nici nu fiu sigură că a fost vreodată acolo
- Vreau să îmi întâlnesc pentru prima dată cea mai bună prietenă (Tania Caşmir, Mangalia)
- Vreau să îmi dau seama în sfârşit ce fel de om vreau să fiu (şi sunt)
- Vreau să fiu foarte bună la matematică
- Vreau pe cineva care să scrie despre mine (nu vreau iubire, vreau eternitate)
Să fiu sinceră, nu mă pot gândi la altceva pe care vreau să îl dobândesc. Faptul că lista mea s-a înjumătăţit de anul trecut nu rezultă că sunt mai fericită pentru că nu sunt, nu sunt deloc fericită, ci că am înţeles ce este important. Lista mea de rezoluţii pentru 2014 nu va mai conţine băieţi reci cărora nu le pasă, sau haine scumpe. Nu mai am nevoie decât de mine.
Cred că lista cu cărţi pe care vreau să le citesc o să fie mult mai lungă, totuşi.
- Jurnalul Annei Frank de Anne Frank
- Emma de Jane Austen
- Nouă povestiri de J.D.Salinger (x)
- Divergent (seria) de Veronica Roth
- Stăpânul inelelor (seria) de J.R.R.Tolkien
- Lolita de Vladimir Nabokov
- Îngeri şi demoni (seria) de Dan Brown
- Liniştea vorbeşte de Eckhart Tolle
- Moarte subită de J.K.Rowling
- IQ84 (seria) de Haruki Murakami
- Pe aripile vântului (seria) de Margaret Mittchel
- Let it snow de John Green
- Spionul care a ieşit din joc (serie) de John Le Carre
- orice a rămas necitit de Agatha Christie
- Camera morţii de John Grisham
- Răzbunarea naşului de Winegardne
- De-a v-aţi ascunselea de James Patterson
- A opta zi de John Case
- Eu sunt numărul patru de Pittacus Lore
- Paper towns de John Green
De asemenea mai am în plan câteva seriale şi filme (o să fie un an ocupat).
- Supernatural (de terminat)
- Sherlock (x)
- The Simpsons (de terminat)
- Revenge
- Dexter
- Death Note
- Doctor House
- Romeo şi Julieta (cu Leonardo Dicaprio)
- Suicide Room
- The art of getting by
- The Wolf on the Wall Street
- Django Unchained
- Revolutionary Road
- Blood Diamond
- Body of Lies
- The Fault in our Stars
- Vampire Academy
- Cloud Atlas
- Divergent
- The Aviator
- Gangs of New York
- Don's Plum
- The Beach
- Celebrity
- Marvin's Room
- Total eclipse
- seria Percy Jackson
- Catching Fire (x)
- Now you see me
Probabil este cea mai plictisitoare şi lungă primă postare pe un blog din lume, dar nu sunt sigură că scriu pentru ceilalţi. Bineînţeles că să fiu citită ar fi drăguţ, dar nu este nici un scop şi nici o dorinţă arzătoare de-a mea. Dar ar fi drăguţ. Regret că am scris "vreau" mai sus. Vreau este aşa un cuvânt egoist. Mi-ar plăcea să nu mai fiu aşa egoistă. Dar toate au un început şi poate de mâine, ca prin minune, nici nu voi mai fi toate aceste lucruri pe care le urăsc.
Este cazul să stric buna dispoziţie a tuturor? Ok.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)